Categorie: Moștenirea

Momentul de la care succesorii dobândesc dreptul de a folosi bunurile care fac obiectul moștenirii, fie în calitate de moștenitori legali fie în calitate de legatari (moștenitori testamentari) depinde în funcție categoria din care fac parte. Din acest punct de vedere există 3 categorii diferite de moștenitori, respectiv 1) moștenitorii legali sezinari, 2) moștenitorii legali nesezinari și 3) legatarii.

1. Moștenitorii legali sezinari

Moștenitorii sezinari sunt soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului și descendenții acestora) și ascendenții privilegiați (părinții defunctului). De la data deschiderii succesiunii (data decesului) acești moștenitori dobândesc sezina, adică stăpânirea moștenirii și au dreptul să folosească și să administreze bunurile succesorale, fie că acestea sunt mobile sau imobile. Moștenitorii sezinari nu au nevoie de un certificat de moștenitor pentru a exercita aceste drepturi însă nici nu au dreptul de a efectua acte de dispoziție (de ex. vânzare, ipotecare) până la momentul definitivării dezbaterii succesorale. De exemplu, moștenitorii sezinari pot percepe chiriile datorate pentru un imobil care face parte din patrimoniul succesoral, pot introduce acțiuni în instanță pentru a recupera bunuri care fac parte sau ar fi trebuit să facă parte din patrimoniul succesoral, pot face reparații și pot închiria bunuri succesorale. De asemenea ei pot apăra în instanță succesiunea.

Regulile devoluțiunii succesorale se aplică și calității de moștenitor sezinar. Dobândesc această calitate doar acei moștenitori care fac parte din categoria moștenitorilor legali sezinari și care nu au renunțat la moștenire, nu sunt nedemni și nu au fost excluși de la moștenire de către persoane care au prioritate. De exemplu, ascendenții privilegiați sunt excluși de la moștenire și nu dobândesc nici dreptul de sezină dacă există descendenți care îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni.

2. Moștenitorii legali nesezinari

Moștenitorii legali nesezinari sunt ascendenții ordinari (bunicii, străbunicii etc) și colateralii până la gradul al IV-lea (frați, surori, frații părinților, veri primari etc). Moștenitorii legali nesezinari dobândesc sezina, adică stăpânirea moștenirii, numai prin eliberarea certificatului de moștenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moștenirii. Aceasta înseamnă, de exemplu, că dacă între data deschiderii succesiunii și data eliberării certificatului de moștenitor, bunurile succesorale au produs venituri, acestea se cuvin moștenitorului nesezinar ale cărui drepturi au fost stabilite prin certificatul de moștenitor. Având în vedere că moștenitorii legali nesezinari dobândesc dreptul de sezină prin certificatul de moștenitor, ei dobândesc simultan și dreptul de dispoziție asupra bunurilor succesorale care li se cuvin, deci pot să vândă sau ipotecheze aceste bunuri.

3. Legatarii (Moștenitorii testamentari)

Modul în care legatarii intră în stăpânirea bunurilor care le-au fost lăsate prin testament diferă în funcție de întinderea legatului. Legatarul universal (cel care dobândește prin testament toată moștenirea) poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari (soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții privilegiați) Dacă asemenea moștenitori nu există sau refuză, legatarul universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor.

Legatarul cu titlu universal (cel care dobândește prin testament o parte din moștenire) poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a legatului de la moștenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul universal intrat în stăpânirea moștenirii ori de la moștenitorii legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moștenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de moștenitor.

Dacă asemenea moștenitori nu există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor. Legatarul cu titlu particular (cel care dobândește prin testament bunuri individualizate) poate cere predarea și executarea legatului de la  moștenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul universal  sau cu titlu universal intrat în stăpânirea moștenirii ori de la moștenitorii legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moștenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de moștenitor.

În cazul în care predarea și executarea legatului nu este posibilă pe cale amiabilă, legatarii se pot adresa instanței pentru obținerea drepturilor care li se cuvin. De asemenea, până la dobândirea sezinei asupra legatului, legatarii poate face acte de conservare asupra legatului, motiv pentru care este recomandat ca prevederile testamentare să fie foarte clare în privința obiectului legatului.

4. Există alternative contractuale și testamentare pentru a atenua lipsa sezinei

Astfel cum am arătat mai sus, moștenitorii nesezinari și legatarii nu dobândesc dreptul de folosi bunurile care li se cuvin prin succesiune de la data deschiderii succesiunii (data decesului) ci doar de la data obținerii certificatului de moștenitor sau a deciziei definitive a instanței care le stabilește drepturile. Prin urmare, există riscul ca aceste bunuri să fie folosite și administrate în acest interval de persoane care nu au un drept asupra lor și care pot încerca să tergiverseze dobândirea sezinei de moștenitorul sau legatarul îndreptățit.

Persoana care lasă moștenirea poate efectua anumite demersuri, atât prin testament cât și prin contracte încheiate în timpul vieții, pentru a se asigura că persoanele care vor beneficia de moștenire intră în stăpânirea acesteia cât mai rapid și fără intervenția instanței. În funcție de bunurile care sunt transmise prins succesiune, persoana care lasă moștenirea poate folosi prevederile contractului de mandat sau poate poate aporta bunurile respective la un patrimoniu fiduciar, o societate sau o asociație.

Prin clauze contractuale și testamentare specifice, se poate asigura că bunurile succesorale vor putea fi folosite imediat de către moștenitori sau legatari, chiar dacă aceștia nu intră în categoria moștenitorilor legali sezinari. De asemenea, se pot institui prevederi care garantează că folosirea și administrarea bunurilor succesorale nu va intra, nici măcar temporar, pe mâna unor persoane nedorite.

Dezmoștenirea reprezintă înlăturarea de la moștenire, în tot sau în parte, a unui moștenitor legal.

Scopul dezmoștenirii poate fi unul de sancțiune, în cazul în care cel care lasă moștenirea consideră că un moștenitor legal nu merită să dobândească cota din moștenire care i-ar reveni în caz de aplicare a principiilor moștenirii legale.

Dar dezmoștenirea poate interveni și atunci când testatorul consideră că o altă persoană decât moștenitorul legal dezmoștenit, are mai multă nevoie de bunurile lăsate prin moștenire și în acest scop diminuează cota parte care se cuvine moștenitorului legal dezmoștenit sau chiar îl înlătură total de la moștenire.

Oricare ar fi motivul pentru care cineva alege să dezmoștenească un moștenitor legal, trebuie respectate anumite reguli, pe care le vom prezenta în continuare.

Pentru a dezmoșteni pe cine este obligatorie întocmirea unui testament deoarece dezmoștenirea se face doar printr-o prevedere în testament. Poate fi directă, când se indică în mod expres moștenitorul care este înlăturat de la moștenire sau indirectă, când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari, reducând cota moștenitorului legal. De asemenea, dezmoștenirea poate fi totală când cel dezmoștenit nu mai primește nimic sau parțială, când celui dezmoștenit doar i se diminuează cota parte care i-ar reveni ca moștenitor legal.

Dezmoștenirea nu poate afecta rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari (soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului).  Prin urmare, un moștenitor rezervatar care a fost dezmoștenit fără a se ține cont de rezerva sa succesorală, poate să solicite în instanță respectarea drepturilor sale de moștenitor rezervatar. În această situație este foarte important ca testamentul să fie redactat de o manieră profesionistă, pentru a nu da naștere la litigii. Iar în cazul în care se dorește ca o anumită persoană să primească cât mai puțin posibil din moștenire, chiar dacă este moștenitor rezervatar, procedura de planificare a moștenirii poate implica anumite demersuri anterioare deschiderii testamentului, pe care le putem discuta cu clienții în funcție de situația particulară a fiecăruia.

Deși nu este recomandat, testamentul poate să prevadă doar clauze privind dezmoștenirea, fără a reglementa ce se întâmplă cu moștenirea rămasă sau cine va beneficia de pe urma moștenirii. În această situație, moștenirea va fi împărțită conform prevederilor legale, moștenitorii care vin în concurs cu cel dezmoștenit sau clasele subsecvente urmând să beneficieze de pe urma dezmoștenirii.  Pentru a asigura o împărțire a moștenirii cât mai rapidă și lipsită de litigii, recomandăm că în eventualitatea unei dezmoșteniri aceasta să fie dublată de prevederi testamentare care să stabilească beneficiarii dezmoștenirii.

Oricare ar fi motivele și limitele dezmoștenirii, aceasta trebuie făcută într-un mod profesionist deoarece, după moartea testatorului, orice defect al testamentului poate fi exploatat de cei dezmoșteniți, care pot cere în instanță anularea prevederii testamentare prin care au fost dezmoșteniți.

Posibilitatea concubinului de a veni la moștenire

Legislația din România nu reglementează concubinajul, acesta fiind privit doar ca o stare de fapt, care nu creează drepturi și obligații civile similare căsătoriei. Prin urmare, indiferent de durata concubinajului sau de existența unor copii născuți din acest concubinaj, concubinul nu are niciun drept legal de moștenire asupra bunurilor partenerului său de viață. În lipsa unui testament, la decesul unuia dintre concubini, concubinul supraviețuitor nu va primi niciun bun din moștenire, întreaga moștenire urmând să fie atribuită moștenitorilor legali, conform regulilor stabilite de lege.

Concubinul poate veni la moștenire doar pe cale testamentară. În acest scop este obligatorie întocmirea unui testament prin care concubinul supraviețuitor să fie desemnat legatar, adică să dobândească toate sau o parte din bunurile defunctului. În cazul în care există moștenitori rezervatari (soț supraviețuitor, descendenții sau părinții defunctului), testamentul prin care concubinul supraviețuitor dobândește calitatea de legatar trebuie să respecte rezerva succesorală, adică să nu afecteze partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului.

Bunurile dobândite în timpul vieții de către concubini

Moștenirea privește exclusiv bunurile defunctului sau cotele părți pe care defunctul le deține în coproprietate cu alte persoane. Deoarece în timpul vieții concubinii pot achiziționa bunuri împreună, este deseori dificil să se stabilească care sunt bunurile concubinului decedat. Deoarece între concubini nu se creează raporturi juridice cu reglementare specială, cum este cazul soților, stabilirea bunurilor care fac parte din masa succesorală se va face conform regulilor partajului. Astfel, în cazul bunurilor pentru care există un regim de publicitate și acestea sunt înscrise doar pe numele defunctului, concubinul supraviețuitor trebuie să dovedească în ce măsură a contribuit la achiziționarea acestora. În ceea ce privește bunurile mobile pentru care nu există un regim de publicitate, se prezumă că cel care se află în posesia lor este proprietarul. Astfel, mobilele, bijuteriile și alte valori aflate în apartamentul proprietatea exclusivă a unuia dintre concubini, sunt prezumate a fi ale acestuia. Pentru toate aceste situații, concubinul supraviețuitor poate face dovada că a contribuit la achiziționarea bunurilor respective, însă în practică această dovadă este foarte greu de făcut deoarece implică administrarea de probe din care să rezulte contribuțiile invocate. Pentru acest motiv recomandăm ca persoanele aflate în relație de concubinaj să-și întocmească întotdeauna testament, evitându-se astfel situații conflictuale cu alți membrii ai familiei sau proceduri judiciare de durată privind stabilirea cotei părți de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul concubinajului.

Situația convențiilor de parteneriat civil încheiate în alte state

Din punct de vedere al moștenirii, parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. Astfel, dacă moștenirea este dezbătută conform dreptului român, partenerul supraviețuitor nu are calitatea de moștenitor legal, chiar dacă în statul în care s-a încheiat parteneriatul civil acesta ar fi putut moșteni chiar în lipsa unui testament.

Prin urmare, situația persoanelor care au încheiate parteneriate civile în alte state este similară, din punct de vedere al dreptului românesc, cu situația concubinilor. Partenerul moștenitor poate veni la moștenire doar pe cale testamentară, adică ca persoană desemnată de defunct într-un testament întocmit conform dreptului român.

Situația copiilor concubinilor

Spre deosebire de concubinul supraviețuitor, copilul născut dintr-o relație de concubinaj dobândește calitatea de moștenitor legal al părinților săi. Din acest punct de vedere nu este nicio diferență între copiii născuți în afara căsătoriei și cei născuți din părinți căsătoriți Chiar dacă defunctul avea atât copii din căsătorie cât și copii rezultați din afara căsătoriei, aceștia sunt tratați egal din punct de vedere al moștenirii. De tratament egal beneficiază și copiii adoptați, ei venind la moștenirea părinților adoptivi în calitate de moștenitori legali, cu drepturi egale cu ale celorlalți copii.

Pe de altă parte, dacă copilul este doar al unuia dintre concubini, el va veni doar la moștenirea părintelui său, chiar dacă ambii concubini au participat la creșterea acestuia. În acest caz, copilul poate veni la moștenirea concubinului care nu îi este părinte doar pe care testamentară, cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari.