Categorie: Articole

Pentru a avea dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor al defunctului trebuie să aibă calitatea de soț la data deschiderii succesiunii (data decesului defunctului sau data declarării judecătorești a morții). Această regulă generală se aplică chiar și în situațiile în care relațiile dintre cei doi soți sunt în mod iremediabil distruse și aceștia se află în proces de divorț, atâta timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă asupra divorțului.

În cazul în care unul dintre soți decedează în timpul procesului de divorț, instanța ia act de încetarea căsătoriei prin deces și dispune închiderea dosarului de divorț. Însă de la această regulă există o excepție notabilă, aplicabilă doar în situațiile în care soțul supraviețuitor este pârât în procesul de divorț iar cererea de divorț a soțului decedat, reclamant în procesul de divorț, se bazează exclusiv pe culpa pârâtului. Această excepție este aplicabilă chiar și in situațiile în care soțul supraviețuitor a formulat în procesul de divorț cerere reconvențională în care invocă culpa exclusivă a soțului reclamant sau culpa comună

Dacă sunt întrunite aceste condiții iar soțul reclamant decedează în cursul divorțului, moștenitorii acestuia vor putea cere continuarea procesului de divorț. Dacă instanța constată culpa exclusivă a soțului supraviețuitor va admite acțiunea, căsătoria fiind considerată desfăcută de la data introducerii cererii de divorț, deci anterior decesului soțului a cărui moștenire urmează a fi împărțită. Efectul imediat al unei asemenea hotărâri este că soțul supraviețuitor va pierde orice drept la moștenire legală, considerându-se că nu mai avea calitatea de soț la data deschiderii succesiunii.

Prin urmare, pentru ca această excepție de la regulă să fie aplicabilă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

• soțul decedat să fi invocat în cererea de divorț culpa exclusivă a soțului supraviețuitor;
• decesul să se producă cât timp nu există o hotărâre definitivă de divorț, chiar dacă există o hotărâre a instanței de fond;
• moștenitorii (legali sau testamentari) să dorească continuarea procesului;
• instanța să constate prin hotărâre definitivă desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului supraviețuitor.

Pierderea calității de soț supraviețuitor și înlăturarea de la moștenire în situația prezentată mai sus produce efecte doar în ceea ce privește drepturile care se cuvin soțului supraviețuitor conform legii. Găsești aici mai multe informații despre aceste drepturi. Pierderea calității de soț supraviețuitor prin continuarea procesului de divorț după deces nu produce, în principiu, efecte asupra drepturilor acordate de către defunct soțului supraviețuitor prin testament, însă pentru o analizare a valabilității legatelor într-o asemenea situație trebuie efectuată o analiză de la caz la caz.

Pentru mai multe informații privind acest subiect, contactați-ne la contact@heredio.ro sau 0744.606.201.

Pentru a avea drept la moștenire, soțul supraviețuitor al defunctului trebuie să aibă calitatea de soț la data deschiderii succesiunii (data decesului defunctului sau data declarării judecătorești a morții). Nu are importanță cât timp au fost căsătoriți, dacă au avut copii, dacă la data deschiderii succesiunii cei doi soți erau separați în fapt de mai mult timp, dacă soții erau despărțiți și locuiau deja de mai mult timp cu alți parteneri și nici dacă între soți exista un proces de divorț, atâta timp cât hotărârea de divorț nu este definitivă. Drepturile de care beneficiază soțul supraviețuitor sunt următoarele:

• O cotă parte din moștenire sau toată moștenirea dacă nu există moștenitori legali sau testamentari
• Un drept la rezervă succesorală;
• Un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii
• Un drept special de moștenire asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic
• Un drept la exercitarea sezinei, adică de a exercita drepturile și acțiunile defunctului
• Un drept asupra bunurilor aflate în coproprietate prevăzute în clauza de preciput
• Un drept la pensie de urmaș
• Un drept la ajutor din partea angajatorului soțului defunct
• Un drept la ajutor de deces din bugetul asigurărilor sociale de stat

În continuare vom face o prezentare a acestor drepturi și a condițiilor în care soțul supraviețuitor poate să beneficieze de ele.

1. Cota parte din moștenire

Cota parte din masa succesorală care îi revine soțului supraviețuitor se calculează prin raportare la bunurile defunctului, respectiv bunurile sale proprii și bunurile rezultate după lichidarea regimului matrimonial. Bunurile atribuite soțului supraviețuitor după lichidarea regimului matrimonial nu fac obiectul succesiunii. În funcție de clasa moștenitorilor cu care vine la succesiune, cota din masa succesorală care revine soțului supraviețuitor este următoarea:

1. În concurs cu descendenții defunctului soțul supraviețuitor are dreptul la 1/4 din moștenire, indiferent de numărul descendenților;
2. În concurs cu ascendenții privilegiați (părinții defunctului) când vin la moștenire împreună cu colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului, precum și cu descendenții acestora până la gradul IV), soțul supraviețuitor are dreptul la 1/3 din moștenire;
3. În concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/2 din moștenire;
4. În concurs cu ascendenții ordinari (bunici, străbunici) sau cu colateralii ordinari (rudele colaterale cu excepția colateralilor privilegiați, adică unchi, mătuși, veri primari și frații/surorile bunicilor) soțul supraviețuitor are dreptul la 3/4 din moștenire
5. În lipsa rudelor din cele 4 clase care vor și pot să vină la moștenire și dacă defunctul nu a gratificat alte persoane prin testament, soțul supraviețuitor primește întreaga moștenire.

Aceste cote pot fi modificate de către defunct prin testament, atât prin majorarea cât și prin reducerea lor,  cu respectarea rezervei succesorale a soțului supraviețuitor.

2. Dreptul la rezerva succesorală

Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar, ceea ce înseamnă că beneficiază de o cotă parte din moștenire, numită rezervă succesorală, chiar împotriva voinței defunctului manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri. Rezerva succesorală este de jumătate din cota legală care i se cuvine moștenitorului rezervatar. Prin urmare, prin raportare la cotele legale care se cuvin soțului supraviețuitor, rezerva sa succesorală este următoarea:

• 1/8 din masa succesorală, dacă vine în concurs descendenții defunctului;
• 1/6 din masa succesorală, dacă vine în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;
• 1/4 din masa succesorală, dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi;
• 3/8 din masa succesorală, dacă vine în concurs cu ascendenţi ordinari sau colaterali ordinari
• 1/2 din masa succesorală în lipsa rudelor din cele 4 clase care vor și pot să vină la moștenire.

Dacă rezerva succesorală a soțului supraviețuitor este încălcată, adică dacă primește mai puțin decât cotele de mai sus, acesta poate să solicite în instanță respectarea drepturilor sale și întregirea rezervei.

3. Dreptul de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii

Soțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii. Acest drept se naște doar dacă această locuință face parte din masa succesorală.

Dreptul de abitație este gratuit, deci ceilalți moștenitori nu vor putea cere soțului supraviețuitor să achite contravaloarea folosinței. Însă oricare dintre moștenitori poate cere restrângerea dreptului de abitație dacă locuința nu este în întregime necesară soțului supraviețuitor sau înlocuirea obiectului abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință corespunzătoare.

Fiind un drept strict personal, dreptul de abitație nu poate fi înstrăinat, deci soțul supraviețuitor nu va putea să închirieze locuința care face obiectul acestui drept, nici măcar în parte.

Dreptul de abitație se stinge la momentul la partajul moștenirii, însă nu mai devreme de un an de la data deschiderii moștenirii. Dreptul de abitație încetează de drept înainte de termenul de un an dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește în  interiorul acestui termen.

4. Dreptul special de moștenire asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic

Suplimentar față de cota parte din moștenire care îi revine conform prevederilor legale sau testamentare, soțul supraviețuitor moștenește mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost folosite în comun de către soți. Pentru a dobândi acest drept, soțul supraviețuitor trebuie să nu vină la moștenire în concurs cu descendenții defunctului (copii, nepoți etc). De asemenea, acest drept poate fi diminuat, total sau parțial dacă soțul decedat a dispus de mobilier și obiectele de uz casnic prin legate sau donații. Acest drept special privește doar partea soțului defunct din astfel de bunuri comune ale soților sau bunurile proprii ale soțului defunct din această categorie.

5. Dreptul la exercitarea sezinei, adică de a exercita drepturile și acțiunile defunctului

Soțul supraviețuitor, împreună cu descendenții și părinții defunctului, este moștenitor sezinar și în această calitate are dreptul de a administra patrimoniul succesoral și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului începând cu data deschiderii succesiunii și înainte de a-i fi stabilită calitatea de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.

Această calitate îi permite soțului supraviețuitor să folosească patrimoniul succesoral și să îl administreze. Astfel, chiar anterior dezbaterii succesorale, soțul supraviețuitor poate să perceapă chiriile imobilelor care compun masa succesorală, să ia măsuri de conservare a bunurilor din patrimoniul succesoral, să introducă cereri în instanță care au ca scop protejarea masei succesorale (de ex. acțiuni de evacuare, acțiuni posesorii, acțiune în revendicare). Considerăm că în situațiile în care masa succesorală conține părți sociale sau acțiuni, soțul supraviețuitor poate vota pentru părțile sociale / acțiunile deținute de către defunct, în lipsa unor prevederi contrare în actul constitutiv. O asemenea substituire ar fi permisă doar în situațiile în care deciziile privesc măsuri de administrare a patrimoniului societar sau urmăresc să prevină o pagubă iminentă, cum ar fi declararea inactivității, dizolvarea, deschiderea procedurii insolvenței, declararea scadenței anticipate a unui credit etc. Astfel, soțul supraviețuitor ar putea vota pentru numirea unui administrator sau prelungirea mandatului acestuia, prelungirea unei linii de credit, schimbarea sediu social sau prelungirea contractului pentru folosința sediului social precum și în alte situații similare. 

6. Dreptul asupra bunurilor aflate în coproprietate prevăzute în clauza de preciput

Clauza de preciput este acea prevedere din convenția matrimonială prin care se stipulează că soțul supraviețuitor preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput, la fel ca și convenția matrimonială, sunt opționale.

În practică, această clauză este folosită fie pentru a atribui soțului supraviețuitor anumite bunuri care au o valoare sentimentală sau practică importantă dar nu fac parte din mobilier sau bunuri de uz casnic și ar face obiectul partajului succesoral (de exemplu un tablou, un autoturism, o colecție de arme). De asemenea clauza de preciput este utilă pentru a asigura soțului supraviețuitor folosința locuinței comune sau a unui fond de comerț care a fost exploatat în comun de soți în timpul vieții, evitând astfel atribuire acestor bunuri altui moștenitor în cadrul partajului succesoral. Deși clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ea este supusă reducțiunii, dacă prin acordarea ei este afectată rezerva succesorală a altor moștenitori.

7. Dreptul la pensia de urmaș

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș în cazul decesului soțului asigurat sau pensionar, în următoarele condiții:

• La împlinirea vârstei-standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus;
• Indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul 1 sau 2, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an;
• Indiferent de vârstă și de durata căsătoriei, dacă decesul soțului s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și dacă soțul supraviețuitor nu realizează venituri lunare din activități dependente;
• Dacă nu îndeplinește condițiile de mai sus, beneficiază de pensie de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la data decesului dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare din activități dependente ;
• Dacă are în îngrijire la data decesului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, soțul supraviețuitor beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare din activități dependente.

Dacă soțul supraviețuitor are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după defunct,  poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

8. Dreptul la ajutor din partea angajatorului soțului defunct

Angajatorii pot să prevadă în contractul de muncă sau în regulamentul intern acordarea unui ajutor către soțul supraviețuitor al angajatului decedat. Prevederea acestui ajutor în contractul de muncă sau în regulamentul intern nu este obligatorie, dar dacă angajatorul a prevăzut acest avantaj, este obligat să-l acorde în condițiile stabilite. De obicei acest ajutor constă în acordarea către soțul supraviețuitor sau către descendenți a unei sume de bani calculată prin raportare la salariul angajatului decedat sau prin raportare la salariul mediu pe unitate.

9. Dreptul la ajutor de deces din bugetul asigurărilor sociale de stat

Soțul supraviețuitor are dreptul să încaseze ajutorul de deces acordat din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea câștigului salarial mediu brut.

Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare de către casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului sau de către instituția care gestionează bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul decesului șomerului.

Pentru mai multe informații privind acest subiect, contactați-ne la contact@heredio.ro sau 0744.606.201.

O planificare temeinică a succesiunii nu trebuie să se limiteze la ce se va întâmpla după deces ci trebuie să țină cont și de situațiile în care, temporar sau definitiv, o persoană nu mai poate să se îngrijească de sine sau nu mai poate să își administreze bunurile. O asemenea situație poate să survină în urma unei boli care progresează, unei probleme de sănătate subite sau în urma unui accident, însă rezultatul este că persoana afectată va depinde de alte persoane atât pentru îngrijire cât și pentru administrarea bunurilor sale. Pentru a înlătura riscul ca persoana aflată într-o asemenea stare de vulnerabilitate să fie neglijată, îngrijită necorespunzător sau ca bunurile și veniturile sale să fie risipite, există posibilitatea acordării unui mandat de ocrotire unei persoane de încredere.

Mandatul de ocrotire este contractul prin care o persoană care are capacitate de exercițiu deplină, adică nu are nicio restricție de a încheia acte juridice,  împuternicește o persoană să o îngrijească și să îi administreze bunurile în situația în care mandantul (cel care acordă mandatul) se va afla în situația de a nu mai putea să se îngrijească de sine sau să își administreze bunurile. Astfel, mandantul se poate asigura că îngrijirea sa și bunurile sale vor rămâne pe mâini bune.

Mandatul de ocrotire trebuie încheiat prin înscris autentic notarial și va fi înscris în Registrul Național Notarial de Evidență a Procurilor. El poate conține cuprinde instrucțiunile mandantului cu privire la îngrijirea sa și condițiile de viață după survenirea incapacității precum și privind modul de administrare a bunurilor și veniturilor. Trebuie notat că dacă în cuprinsul mandatului de ocrotire, mandatarul este împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului, acesta poate încheia inclusiv acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții ori compromisuri, se va putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori intenta acțiuni în justiție și va putea încheia orice alte acte de dispoziție privind  bunurile mandantului.

Foarte important, pentru a asigura că mandatarul își va îndeplini atribuțiile, legea impune indicarea unei persoane căreia mandatarul trebuie să-i dea socoteală privind modul în care l-a îngrijit pe mandant și a administrat bunurile acestuia. Recomandăm ca această persoană, care va verifica modul de îndeplinire a mandatului, să aibă pregătirea juridică și economică necesară pentru a analiza actele patrimoniale efectuate în numele mandantului dar și pentru a putea lua măsurile necesare în situația în care mandatul nu este executat satisfăcător.

Având în vedere că mandatul de ocrotire este încheiat câtă vreme mandantul este apt să se îngrijească de sine și de bunurile sale, pentru ca mandatarul să poată începe exercitarea atribuțiilor sale trebuie să survină o deteriorare a facultăților mintale ale mandatului, dovedită prin rapoarte de evaluare medicală şi psihologică. Această situație de fapt trebuie constatată de către instanța de tutelă, în cadrul unei proceduri judiciare inițiată la cererea mandatarului dar la care pot participa și procurorul, persoana căreia mandatarul trebuie să-i dea socoteală conform contractului de mandat și un membru de familie al mandantului. Pentru a evita prejudicierea mandantului, pe durata procedurii judiciare se poate numi un curator special, prioritate având mandatarul din mandatul de ocrotire.

Dat fiind că mandatul de ocrotire este, după cum îi spune numele, o măsură de protecție a unei persoane vulnerabile, executarea mandatului are ca obiect principal interesul mandantului și asigurarea respectării demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale. Prin urmare, scopul mandatului de ocrotire este protejarea mandantului, nu protejarea averii acestuia. Această distincție este deosebit de importantă și trebuie avută în vedere de persoana căreia mandatarul trebuie să îi dea socoteală, pentru a evita situațiile în care bunurile unei persoane vulnerabile sunt exploatate în interesul unor terțe persoane. Astfel, este deosebit de important ca mandatul de ocrotire să fie întocmit de o persoană cu pregătire juridică temeinică și după o discuție exhaustivă privind modul în care mandantul dorește să fie îngrijit și să îi fie administrată averea.

Dacă au încetat cauzele care au provocat încuviințarea mandatului, mandatarul este obligat să sesizeze de îndată instanța de tutelă în vederea constatării încetării executării contractului ca urmare a redobândirii de către mandant a capacității de exercițiu. Dacă mandantul este îngrijit într-o instituție sanitară, aceeași obligație revine și acestei instituții. Mandatul de ocrotire încetează să producă efecte dacă instanța constată încetarea executării contractului ca urmare a redobândirii de către mandant a capacității de exercițiu. De asemenea, mandantul redevenit capabil poate revoca oricând mandatul.

Vă rugăm să ne contactați dacă doriți mai multe informații privind mandatul de ocrotire sau pentru a începe planificarea succesiunii dumneavoastră.

Decesul unei persoane care are calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată (S.R.L.) atrage transferul prin moștenire a părților sociale deținute de către asociatul decedat. Modalitatea în care beneficiarul moștenirii poate utiliza aceste părți sociale și poate exercita calitatea de asociat în SRL depinde atât de prevederile legale cât și de prevederile actului constitutiv al societății.

Înainte de a prezenta condițiile generale în care se transferă prin moștenire părțile sociale, este util să clarificăm că în situația în care decedatul avea atât calitatea de asociat cât și calitatea de administrator al societății, doar părțile sociale pot fi transmise prin moștenire. Calitatea de administrator al societății nu se transmite prin moștenire, funcția de administrator încetând la data decesului. În cazul în care decedatul este unicul administrator, una dintre prioritățile asociaților trebuie să fie desemnarea unui nou administrator deoarece, pe de o parte, administratorul este singurul organ al societății care are dreptul de a conduce societatea iar pe de altă parte, lipsa organelor de conducere poate duce la declararea inactivității fiscale (anularea codului TVA) sau chiar la dizolvarea societății.

Primul pas în cazul decesului unui asociat în SRL este dezbaterea succesiunii, în vederea stabilirii identității moștenitorilor părților sociale. Folosim termenul de moștenitori atât pentru moștenitorii legali cât și pentru legatari (moștenitorii testamentari). Deoarece pentru deținerea calității de asociat nu există restricții de naționalitate sau domiciliu, este posibil ca succesiunea să nu fie dezbătută conform dreptului român. Dar dacă societatea este reglementată de dreptul român, indiferent de legea care reglementează succesiunea, exercitarea calității de asociat sau exercitarea drepturilor care se cuvin succesorilor asociatului decedat vor urma regulile generale aplicabile societății.

Până la stabilirea calității de moștenitor, considerăm că există posibilitatea ca anumite categorii de moștenitori legali, numiți moștenitori sezinari, să poată exercita anumite drepturi ale defunctului în ceea ce privește calitatea sa de asociat. Moștenitorii sezinari sunt soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați. Conform prevederilor legale, de la data decesului, moștenitorii sezinari pot administra patrimoniul succesoral și pot exercita drepturile și acțiunile defunctului. Desigur, exercitarea acestor drepturi se subsumează celorlalte reguli care guvernează devoluțiunea succesorală și acceptarea moștenirii iar moștenitorii sezinari nu pot efectua decât acte de administrare, de exemplu formularea unei solicitări către administrator pentru convocarea adunării generale a asociaților (AGA) sau votarea în AGA în chestiuni administrative (de exemplu numirea unui administrator, aprobarea situațiilor financiare etc.).

În cazul în care succesiunea este dezbătută conform dreptului românesc sau unui alt sistem care instituie o rezervă pentru anumite categorii de succesori ( de exemplu dreptul italian sau dreptul spaniol), poate fi necesară evaluarea părților sociale, pentru a se putea stabili cotitatea disponibilă și rezerva succesorală. Motivul este că, deși părțile sociale au de cele mai multe ori o valoare nominală mică, acestea dau dreptul asociatului la o cotă parte din societate, care poate avea o valoare mult mai mare. De exemplu, dacă o societate are un capital social de 1000 Lei, împărțit în 100 de părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei, un legat testamentar pentru 50 de părți sociale nu înseamnă că valoarea legatului este 500 Lei. Pentru stabilirea valorii legatului se impune stabilirea, de către un evaluator autorizat, a valorii societății. În funcție de metoda de evaluare, rezultatul poate fi diferit. Astfel, o stabilire a activului net al societății diferă față de o evaluare a valorii de piață.

Dacă asociatul decedat are calitatea de asociat unic și niciunul dintre moștenitori nu dorește să preia calitatea de asociat și să asigure astfel continuitatea societății, aceasta se va dizolva, iar moștenitorii vor dobândi activele rezultate în urma procedurii de lichidare. Aceeași va fi situația dacă sunt doi asociați iar asociatul rămas nu dorește să continue ca asociat unic.

În cazul în care există mai mulți asociați, modul în care se pot moșteni părțile sociale depinde în mare măsură de prevederile actului constitutiv. Pe de o parte, în actul constitutiv pot exista prevederi care interzic dobândirea de către moștenitorii defunctului a calității de asociat. Aceasta nu înseamnă că moștenitorii pierd dreptul ci doar că nu pot dobândi calitatea de asociat, având doar dreptul la un  echivalent bănesc al părților sociale moștenite. Acest echivalent bănesc se calculează prin raportare la ultimul bilanț contabil aprobat și trebuie plătit de către societate, nu de către ceilalți asociați. Pe de altă parte, actul constitutiv poate permite dobândirea de către moștenitori a calității de asociat, dar să condiționeze dobândirea de acordul celorlalți asociați. Într-o asemenea situație, considerăm că după data decesului se impune convocarea cât mai urgentă a unei AGA în care asociații rămași să decidă dacă doresc sau nu să primească ca asociați pe moștenitorii defunctului.

În cazul în care nu există niciun impediment statutar privind dobândirea de către moștenitor a calității de asociat, acesta poate dobândi calitatea de moștenitor dacă îndeplinește condițiilor legale pentru a deține calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată. Menționăm că inclusiv minorii pot dobândi prin moștenire calitatea de asociat, cu aplicarea prevederilor legale specifice protecției intereselor minorului.

Pentru mai multe informații privind acest subiect, contactați-ne la contact@heredio.ro sau 0744.606.201.

Testamentul este văzut uneori ca un demers la care trebuie să ne gândim la vârsta a treia sau când avem o problemă de sănătate serioasă. Realitatea ultimilor ani ne arată însă că tot mai mulți adulți tineri mor subit, lăsând în urma lor nu doar o tragedii familiale dar și o situație juridică complicată  care devine o povară pentru familie.

Din acest motiv, a crescut numărul persoanelor care încep să-și planifice succesiunea din timp, când nu există presiunea vârstei sau a problemelor de sănătate.  Din experiența noastră, cel mai bun moment la care ar trebui să ne gândim la întocmirea unui testament sau la planificarea succesiunii este venirea în familie a unui copil. Lipsa unei planificări a succesiunii poate pune copilul minor în situațiile foarte nefericite în care moștenirea lăsată copilului este irosită în interesul altor persoane sau  în care copilul devine un adversar pentru restul membrilor familiei, fiind implicat în proceduri juridice și birocratice complicate. Iar planificarea succesiunii nu se rezumă doar la testament. Deși nu face parte din procedura succesorală, o procură acordată celuilalt părinte sau unui alt membru al familiei pentru situațiile, chiar temporare, în care unul sau ambii dintre părinți nu-și pot exprima voința, este esențială pentru vă asigura că și într-o asemenea situație (de exemplu în cazul în care unul dintre părinți se află în comă), creșterea, educarea și situația financiară a copilului nu vor avea de suferit.

Tipul de planificare a succesiunii care se recomandă fiecărei persoane depinde de mulți factori, dintre care enumerăm situația familială (persoane căsătorite, în concubinaj, cu copii din alte căsătorii etc), situația activelor (imobile, părți sociale sau acțiuni, drepturi de autor, active mobile valoroase etc) și situația veniturilor. În toate cazurile, un testament și o procură, bine întocmite, sunt suficiente pentru a evita ca familia dumneavoastră să fie nevoită să treacă prin  proceduri birocratice complicate și impredictibile, proceduri judecătorești consumatoare de timp și bani și stresul aferent acestora. Chiar dacă pe măsură ce familia și averea se vor dezvolta și modifica, prin venirea altor copii, dobândirea de noi active, divorț etc, se va impune modificarea testamentului sau a procurilor acordate, o planificare succesorală actualizată o dată la câțiva ani vă va scuti familia de costuri și pierderi de timp semnificative.

Dacă doriți să aflați mai multe despre planificarea moștenirii și ce demersuri ar trebui să faceți pentru a vă proteja familia și averea de efectele unei situații tragice și neașteptate, contactați-ne pentru a programa o consultație la contact@heredio.ro sau la telefon 0744.606.201